…in fiecare zi

Cam de 5 luni, imi petrec zilele prin capitala noastra mandra. In fiecare dimneata, luam drumul parcului Morarilor spre gura de metrou Costin Georgian. Vedeam doar 6,7 oameni maturi, grabiti, de la care cautam sa-mi iau acel ceva de dimineata. Cautam sa invat ceva, dar mi-am dat seama ca nu au ce sa ma invete.

Seara, acelasi drum. Totul era schimbat. Sute de copii. De toate varstele. Sute de emotii. De toate felurile. Dar peste tot sinceritate. Un copil de 3 ani care plange. Nu vrea sa plece. O fetita de maxim 7 ani, se tavaleste prin iarba de parca e sfarsitul lumii. Isi doreste foarte mult o pereche de role.  Altii rad cu pofta si se dau in leagane. Sunt emotii reale. Autentice. Nu se ascund. Nu isi infraneaza sentimentele.

Trebuie sa invatam de la ei. Trebuie sa “recitim” perioada aia indepartata. Perioada aia in care daca Mircea ne supara, ii spunem in fata ca nu vrem sa ne mai jucam cu el. Perioada aia in care, daca nu eram buni sa intram in echipa de fotbal cu “aia mari”, munceam in fiecare zi, si intr-un final am reusit nu-i asa?

Mai tineti minte  ce usor era sa legi prietenii ? Trebuia doar sa intrebi. Acum trebuie sa treci de secretare, administratori, amante pentru a ajunge la cine doresti cu adevarat.

Totul e atat de simplu. Lucruri stiute de la o varsta frageda, dar care le-am dat uitarii. Lucruri care ne pot ajuta in afaceri, relatii sociale, peste tot in viata.

Cu siguranta, printre voi sunt si persoane care au copii. Privitii atent 10 minute. Admirati pasiunea pe care o depun in fiecare lucru facut. Mergeti apoi si multumiti-le. Nu pentru ca exista. Multumiti-le pentru ceea ce va invata.

Va propun un exrecitiu de sinceritate. De ce preferam sa ascundem lucruri, sa mintim in relatiile noastre de afaceri si interumane?

 Loading ...