Un zbor cu balonul…
Ca si idee, nu imi era teama. Inca de acum multi ani, Jules Verne m-a pregatit pentru aceasta experienta. Totul era clar pentru mine. Nu era nimic periculos. Nici macar sport extrem nu-l puteam considera. Ma si vedeam, uracand in el si pornind spre cer.
Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la balon, am avut de asteptat. Sambata am stat cam 2 ore sa ridice balonul. A inceput sa ploua, si balonul a ramas la pamant. Mi-am zis ca e ghinion, na, conditii atmosferice neprielnice.
Duminica, ma ridic din pat si vad vreme frumoasa. Imi zic asta este. Beau cafeaua, si plecam. Vreme frumoasa, cer senin, vant din pupa. Tot ce-si puteau dori eroii din cartile lui Jules Verne.
Ajungem acolo. Surpriza. Balonul tot la pamant. Se chinuiau cu greu sa-l ridice. Erau deja la a doua butelie cu gaz, iar bucata mare ” de aaer” , nu se misca nici chip. Si am mai pierdut pe acolo, aproximativ alte doua ore, de am reusit sa ma bronzez, doar doar or reusi sa ridice hardughia.
Nimic. Pot spune ca acum, luni, am chiar putina teama. Eu unul nu-l vedeam ca si sport extrem. Mai plin de adrenalina mi se parea zborul cu parasuta, sau saltul cu coarda elastica de la Vidraru. Insa pot spune, am o orisicare temere. Daca ei s-au chinuit atat de mult sa-l ridice ( si nu au reusit ), ce dracu’ fac eu acolo sus, daca intervine ceva neprevazut.
Merg si azi. Dar nu mai pot garanta ca ma urc, chiar daca il vad in aer. Pana la urma si Jules Verne putea sa fabuleze.
Cu siguranta 99 % dintre voi ati savurat asa cum trebuie o bere. Fie la un meci de fotbal, la mare, in cadrul iesirilor cu prietenii, berea a devenit un laitmotiv.
Nu, nu este un titlu de basm. Sunt cei care ne vor “reprezenta” in Parlamentul European. Am spus ” reprezenta” pentru ca nu prea vad cum o persoana care nu cunoaste limba poate sustine o cauza. Dar stati linistiti. Razboinicul luminii ne promite ca vom fi mandri de el : “Eu stiu engleza, o simt in mine, o mai repet putin, cam o luna, si gata “.